GRUPUL DE PARTIZANI ANTICOMUNIȘTI DE LA NUCȘOARA
(1949-1958)
Grupul de rezistență din comuna Nucșoara, județul Muscel (în prezent Argeș) s-a format în primăvara anului 1949. În iarna precedentă, lt. Toma Arnăuțoiu, originar din Nucșoara, a fost contactat de col. Gheorghe Arsenescu, și a discutat cu acesta de mai multe ori despre posibilitatea organizării unui grup de rezistență anticomunistă. Grupul urma să intervină pentru a neutraliza autoritățile locale în momentul când declanșarea anticipatului război dintre anglo-americani și Uniunea Sovietică ar fi deschis calea spre schimbarea regimului comunist din România.
În februarie 1949, col. Arsenescu, alertat de arestarea unor membri ai efemerului grup de la Dragoslavele inițiat de el în 1948, pleacă în grabă, împreună cu Toma Arnăuțoiu, la Nucșoara.
Aici li se alătură învățătorul Ion (Iancu) Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu, respectiv tatăl și fratele lui Toma, învățătorul Alexandru Moldoveanu, preotul Ion Drăgoi și fiul acestuia, studentul Cornel Drăgoi ș.a.
Împreună participă, în casa lui Petre Arnăuțoiu și în cea a lui Gheorghe și a Elisabetei Rizea, la primele întâlniri cu cei care vor face parte din grup sau îl vor sprijini cu alimente, îmbrăcăminte, arme și muniție.
În luna martie, în momentul plecării în munți, grupul era format din 16 membri, dintre care patru femei. Deoarece nu se putea ascunde ușor de trupele de securitate care începuseră să scotocească zona, dar și din cauza diferențelor de opinie în legătură cu tactica ce ar fi trebuit adoptată, grupul s-a scindat în iulie 1949; o parte dintre membri au rămas împreună cu col. Arsenescu, iar ceilalți sub conducerea lui Toma Arnăuțoiu.
În noiembrie 1949 col. Arsenescu părăsește grupul și va sta ascuns până în anul 1960, când va fi arestat și condamnat la moarte.
Urmărit neîncetat timp de nouă ani, grupul din ce în ce mai restrâns, rămas sub comanda lui Toma Arnăuțoiu, se va confrunta direct cu trupele de securitate, o parte dintre membrii săi fiind arestați sau uciși.
Erau urmăriți și prietenii sau rudele lor. Securitatea a făcut numeroase arestări în rândul acestora, a interceptat scrisori, a instalat echipament de ascultare în casa lui Ion Arnăuțoiu și a altor urmăriți, a racolat zeci de informatori și agenți, a folosit metode infame pentru a înșela buna credință a oamenilor, totul cu scopul de a obține informații care să ducă la prinderea grupului.
Din grup au supraviețuit, într-o ascunzătoare săpată în stâncă pe înălțimea Râpele cu brazi, lângă satul Poenărei : frații Arnăuțoiu, Constantin Jubleanu, Maria Plop, o tânără refugiată din satul natal de pe Prut la intrarea trupelor sovietice în țară, care lucrase la familia Arnăuțoiu înainte de a se alătura partizanilor, precum și copilul ei și a lui Toma Arnăuțoiu.
Punând în practică un plan de șantaj și racolare a lui Grigore Poenăreanu, fost coleg de școală al lui Toma Arnăuțoiu, plan în care locțiitorul șefului Direcției Securității Pitești, cpt. Nicolae Pleșiță (ulterior ajuns general), a avut un rol important, Securitatea a reușit să-i prindă.
La 20 mai 1958, frații Arnăuțoiu au coborât din ascunzătoare la casa lui Grigore Poenăreanu pentru a ridica diverse lucruri. Știind de întâlnire, Securitatea i-a trasat lui Poenăreanu misiunea de a le oferi țuică, în care fusese pus un tranchilizant puternic. Odată îndeplinită misiunea, trupele de intervenție aflate în preajmă au putut să-i prindă pe cei doi și apoi i-au obligat să le indice locul ascunzătorii în care rămăseseră Maria Plop, copilul și Constantin Jubleanu.
Aceștia au fost somați să se predea. Maria Plop a coborât pe o scară de frânghie cu copilul în brațe. Constantin Jubleanu a tras asupra trupelor de securitate, fiind ucis în schimbul de focuri.
Arestații au fost duși la sediul Securității din Pitești și anchetați timp de un an.
Tribunalul Militar al Regiunii a II-a i-a condamnat la moarte pe frații Arnăuțoiu, dar și pe alți 14 oameni (trei preoți, patru învățători, oameni înstăriți, țărani săraci, ciobani) care i-au ajutat timp de nouă ani, cât au fost urmăriți.
Marea Adunare Națională (cum s-a numit Parlamentul României în perioada comunistă) a respins cererile de comutare a pedepsei capitale, cei 16 fiind executați la penitenciarul Jilava în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959.
Maria Plop a fost condamnată la închisoare pe viață, iar părinții fraților Arnăuțoiu au primit sentințe de 18 și, respectiv, 10 ani de temniță grea. Toți trei au decedat în penitenciar.
Sora fraților Arnăuțoiu și sătenii care i-au ajutat și au supraviețui condițiilor de detenție au fost grațiați în 1964, anul în care au fost eliberați aproape toți deținuții politici.
Ioana, fiica lui Toma Arnăuţoiu și a Mariei Plop, a fost dusă la un orfelinat. După doi ani a fost adoptată de o familie din București. Ioana avea să descopere cine au fost părinții ei naturali abia după 1989.
Pe baza dosarelor Securității și a fotografiilor păstrate în arhiva CNSAS, completate cu mărturii ale unor supraviețuitori, Ioana a putut reconstitui istoria grupului Arnăuțoiu.
Femeile de la Nucșoara implicate în rezistența anticomunistă
În luna martie 1949, în momentul plecării în munți, Grupul de rezistență anticomunistă de la Nucșoara era format din 16 membri, printre care patru femei: Maria Jubleanu, Elena (Lina) Chirca, care și-au urmat soții și fiii – și ei membrii ai grupului, Maria Plop și Aurelia Costea.
Între 1949 și 1958, când ultimii supraviețuitori ai grupului au fost arestați, alte 30 de femei, s-au implicat în ajutorarea partizanilor. Printre ele erau soții de preoți (Iustina Constantinescu, Maria Andreescu), de învățători (Laurenția Arnăuțoiu, Ecaterina Marinescu, Elena Mica, Ecaterina Năstase, Maria Popescu), de oameni înstăriți (Filofteia Bășoiu, Filofteia Tomeci, Elisabeta Rizea), profesoara Iuliana Preduț Constantinescu, învățătoarea Iuliana Lemnaru, dar multe proveneau din familii sărace (Maria Plop) sau din pătura de mijloc (Marina Chirca, Ana Simion, și multe altele). Pentru ele, ca și pentru familiile lor, indiferent de categoria social căreia îi aparțineau, comunismul reprezenta pierderea proprietății, a libertății, a tradiției și nu în ultimul rând, interzicerea religiei.
Femeile implicate în lupta de rezistență de la Nucșoara, au dus mesaje partizanilor, arme, hrană, de multe ori în condiții extreme de periculoase, strecurându-se printre cordoanele formate din trupe de securitate sau miliție. Iar cele care au făcut parte din grupul propriu-zis, au trăit în condiții dramatice, mai ales în timpul iernilor și au participat la ciocnirile dintre partizani și trupele trimise pentru capturarea lor.
Femeile care au ajutat Grupul de rezistență din Nucșoara au fost victimile violențelor și chiar atrocităților folosite de anchetatori de securitate (Matilda Jubleanu, Ana Simion, Elisabeta Rizea, Verona Jubleanu), au fost urmărite prin mijloace lipsite de scrupule, de multe ori diabolice: introducerea microfoanelor în case lor, pentru ascultarea discuțiilor de fiecare zi (Laurenția Arnăuțoiu, Elena Ion-Arnăuțoiu, Ecaterina Marinescu), deschiderea scrisorilor, introducerea unor agenți sub acoperire în viața lor privată (Ana Simion).
După arestarea fraților Arnăuțoiu și a Mariei Plop, la 20 mai 1958, alte peste 100 de persoane, printre care mai mult de 30 de femei, au fost arestate și anchetate timp de un an. În 1959 au început procesele în urma cărora, 16 oameni au fost condamnati la moarte și executați.
Femeile nu au fost cruțate, condamnările lor însumând zeci de ani de închisoare. Unele dintre ele nu au rezistat regimului de detenție și au murit (Maria Plop, Laurenția Arnăuțoiu, Filofteia Tomeci, Elena Chirca); Iuliana Preduț Constantinescu, la data arestării însărcinață în luna a șasea, a născut în spitalul închisorii Văcărești.
Femeile care i-au ajutat pe luptătorii anticomuniști din Grupul de rezistență de la Nucșoara nu știau ce este eroismul, și, poate, nici că există acest cuvânt. Au știut însă că solidaritatea, abnegația și compasiunea lor le poate duce în spatele gratiilor. Și-au riscat în mod conștient libertatea și chiar viața, din convingere și din devotament față de consătenii lor care au luptat împotriva comunismului.
NOTĂ ASUPRA ALCĂTUIRII SITE-ULUI www.eroinenucsoara.ro
Site-ul www.eroinenucsoara.ro îşi propune prezentarea celor 33 de femei implicate în activitatea Grupului de rezistenţă de la Nucşoara, condus de Toma Arnăuţoiu. Sursa datelor biografice, a unora dintre fotografii şi a documentelor folosite sunt dosarele şi documentele întocmite de fosta Securitate, în prezent aflate în arhiva C.N.S.A.S. În redarea documentelor, au fost respectate întocmai terminologia şi ortografia folosite de anchetatorii sau ofiţerii de Securitate care le-au alcătuit sau care au consemnat declaraţiile persoanelor interogate.
În câteva cazuri, datele biografice (numele purtat înaintea căsătoriei) sau datele legate de condamnări (în cazul Teodorei Vijulan şi al Aureliei Comăndaşu) sunt incomplete, deoarece nu au fost întâlnite în documentele cercetate. Am considerat însă că aceste lipsuri nu afectează prezentarea biografei şi activităţii persoanelor respective, iar dacă documentarea viitoare va face posibilă completarea elementelor care lipsesc, acestea vor fi introduse în site. De asemenea, titulatura Tribunalului Militar, care a judecat în perioada 1949-1960 cei peste 100 de oameni implicaţi în activitatea Grupului de la Nucşoara, s-a schimbat, apărând în documente sub forme diferite.
Şi galeria de imagini va fi completată, în măsura în care vor mai fi găsite fotografii în dosarele de arhivă sau vor fi donate de familiile femeilor prezentate în paginile site-ului.
Realizarea acestui site nu ar fi fost posibilă fără colaborarea designerei Oana Carianopol şi fără sfaturile competente şi corecturile făcute de scriitoarea Mariana Codruţ, cărora le exprim mulţumirile mele cele mai calde.
Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu