Eroine Nucşoara

Marina Chirca, cea pe care Toma Arnăuţoiu o considera „cea mai devotată nouă”, fiica lui Petre şi a Tatianei Simion, s-a născut la 18 iulie 1915, în satul Slatina, comuna Nucşoara, judeţul Argeş (d. 14 septembrie 2013). A fost soţia lui Aurel Chirca și mamă a trei copii. Ca și Marina, Aurel Chirca a ajutat membrii Grupului de rezistență încă de la formarea lui. Fiind muncitor forestier, el putea să furnizeze cu uşurinţă partizanilor date privind manevrele trupelor de Securitate trimise pentru a-i captura. A fost arestat în 1949 şi condamnat în 1950 de Tribunalul Militar Bucureşti la 10 ani de închisoare corecţională.

Marina Chirca a ajutat Grupul de rezistenţă de la Nucşoara timp de mai bine de nouă ani, cât a rezistat în munţi (martie 1949 - 20 mai 1958), cu o abnegaţie greu de imaginat (vezi documentul 1).

Fiind extrem de prudentă, a reușit, cu inteligență și abilitate, să scape de arestare, deși în ultimii ani ai existenței grupului de partizani a fost printre puținele persoane care mai aveau legături și mai puteau să îi ajute pe aceștia cu alimente și îmbrăcăminte. A fost de asemenea, printre puţinii susţinători care ştiau fiecare eveniment din viaţa membrilor grupului (vezi documentul 2), discreţia, generozitatea şi integritatea morală făcând din Marina Chirca un adevărat stâlp al rezistenţei anticomuniste de la Nucşoara.

Securitatea a realizat cât de important este rolul ei în sprijinirea celor din grup, când, montând microfoane în casa familiei Arnăuțoiu în 1956, a putut să asculte discuțiile dintre părinții fraților Arnăuțoiu și ea (vezi documentul 3).

Securitatea a pus la cale un plan abject prin care a introdus în viața sorei mai tinere a Marinei, Anei Simion, un agent al său, adus în zonă ca „angajat” la magazinul sătesc din Slatina.
Dându-şi seama că Securitatea a reuşit să aibă informaţii precise asupra activităţii sale, în martie 1958, Marina Chirca și cu sora ei, Ana Simion, au fugit şi s-au ascuns în casa rudarului Ion Florea, până în 1963, când au fost arestate. A fost condamnată în decembrie 1963, de Tribunalul Militar Bucureşti, la 15 ani muncă silnică şi confiscarea averii.

Şi-a revăzut soţul, arestat în 1949, şi pe cei doi fii, Ion şi Gheorghe (vezi documentul 4), şi ei arestaţi în 1958, la 27 iulie 1964, când a fost eliberată, prin decret de grațiere.

Documentul 1
„(…). Preotul Constantinescu Ion ne-a informat că au venit părinţi mei (din închisoare – n.n.) în Nucşoara şi am luat legătură cu Marinica Chirca care era însoţită de fiul ei Chirca Ion, întîlnirea avînd loc în punctul „Pleașa”. Cu această ocazie i-am dat un bilet pentru părinţii mei în care le scriam că sîntem sănătoşi să nu ne ducă grija, (…) şi că să aibe încredere în Marinica Chirca. (….). I-am scris că Marinica Chirca a fost cea mai devotată nouă şi în caz că noi vom pieri să aibe grijă de ea şi s-o ajute.”
(Toma Arnăuțoiu – declarație conform Procesului verbal de interogatoriu din 19 decembrie 1958)

Documentul 2
Ne-am reîntors la Boghiu şi am stat pînă la 15 iulie 1957 cînd am trecut şi ne-am întîlnit cu Marinica Chirca şi Ana Simion şi acestea au văzut copilul nostru. Întîlnirea a avut loc în punctul "Răgoaza" şi ne-a adus şi alimente, servind masa împreună. Cu această ocazie am luat cca. 100 m sîrmă şi am anunţat prin Marinica Chirca că a doua zi la orele 14 părinţii mei să iasă pe verandă ca noi să-i vedem. Conform înţelegerii ei au ieşit şi noi i-am văzut prin binoclu.”
(Toma Arnăuţoiu - declarație conform Procesului verbal de interogatoriu din 7 ianuarie 1959)

Documentul 3
Dosar nr.10764/1959
Serviciul învăţămînt
„Sinteza acţiunii de depistare şi prindere a bandei Arnăuţoiu din regiunea Piteşti”
„In perioada anului 1954, agentul „Stan Marin” (n.n. - agenţilor Securităţii nu li se indică numele real) a furnizat organelor noastre unele materiale din care rezultă că Chirca Marinica, veche legătură a bandei, face dese deplasări suspecte spre comuna Domneşti, că deşi ea a fost arestată, a reuşit să scape pentru că la anchetă nu a declarat nimic despre legătura cu banda, cu toate că era una din primele legături încă de la constituirea bandei, în anul 1949. Tot agentul „Stan Marin” sesiza că Chircă Marinica se întîlneşte des cu preotul Andreescu Nicolae şi că este posibil ca aceştia să nu fie străini de existenţa bandei. (...).
Pe baza acestor materiale furnizate de agent, care prezentau importanţă deosebită, organele noastre au deschis dosar de verificare asupra numitei Marinica Chirca.
Măsurile de verificare luate au fost însă lipsite de operativitate. Ca urmare, nu s-au obţinut nici un fel de date cu privire la poziţia celor suspecţi. Ulterior, dosarul a fost închis şi clasat la Secţia „C” fără temei. (...). În timpul unei astfel de deplasări cele două femei (Marina Chirca și sora ei Ana Simion – n.n.) au fost surprinse prin postul T.O. la locuinţa părinţilor bandiţilor Arnăuţoiu (T.O.- microfoane prin care Securitatea asculta dicuțiile celor urmăriți – n.n.).
Astfel în timp ce Ana Simion se afla într-o cameră cu Iancu Arnăuţoiu, numita Marinica Chircă îi povestea în bucătărie soţiei acestuia, că „băieţii sînt bine sănătoşi, au de toate şi că în anul trecut bordeiul în care au stat s-a prăbuşit din cauza ploilor, dar că acum au altul mai bun şi că în scurt timp urmează să-l repare şi pe cel stricat. (...). Din aceste discuţii rezulta clar că femeile respective aveau legături cu bandiţii şi că erau persoanele prin intermediul cărora atît părinţii cît şi unele legături ale bandiţilor le transmitea acestora diferite informaţii şi alimente.”

Documentul 4
„(...). Pe data de 15 mai 1951, ne-am întîlnit în cursul zilei cu numita Marina Chirca. În seara aceleiaşi zile ne-am dat o nouă întîlnire cu Marina Chirca, întîlnire care să aibe loc în grădina casei sorei sale anume Simion Ana, unde să ne aducă alimente şi ţigări. (...). A venit cu o întîrziere de 2 ore, însoţită de fiul său Gheorghe. Ne-a spus că organele de miliţie s-au sesizat de faptul că fiul său, cunoscut ca nefumător, a cumpărat de la cooperativă multe ţigări – 400 bucăţi şi au fost cercetaţi la postul de miliţie din comuna Nucşoara, după care au fost lăsaţi liberi, deoarece pînă la Nucşoara ivindu-se un prilej de neatenţie din partea miliţienilor care-i însoţea, ea – Marina Chirca – la învăţat pe fiul său ca la postul de miliţie să declare că el a furat de acasă 500 lei şi şi-a cumpărat ţigări pentru că obişnuie să mai fumeze cînd este plecat de acasă la lucru.”
(Petre Arnăuţoiu – declarație conform Procesului verbal de interogatoriu din 6 februarie 1959)