Maria Ticu (Sorescu), născută la 15 iulie 1905 în comuna Corbi, județul Argeş (d. 1994), a fost soția ciobanului Nicolae Ticu (Sorescu) și au avut trei copii. Deși nu erau oameni înstăriți și nu aveau problemele celor care făceau parte din categoria „chiaburilor”, erau nemulțumiți de viața pe care le-o crease regimul comunist. Fiind oamenii locului, îi cunoșteau pe membrii grupului de la Nucșoara, iar „baciul Sorescu” – cum i se spunea lui Nicolae Ticu – nu a ezitat ani la rând să-i ajute cu alimente și să se întâlnească cu ei la stâna sa de la marginea satului Poenărei. De altfel, aici a avut loc, la 19 mai 1958, ultima întâlnire a fraților Arnăuțoiu cu Grigore Poenăreanu (vezi documentul 1), cel care a ajutat Securitatea să-i captureze, oferindu-le un pahar cu țuica în care fusese pus tranchilizantul care urma să-i facă incapabili să se opună arestării (vezi ocumentul 2).
Odată cu frații Arnăuțoiu a fost arestat și Nicolae Ticu (Sorescu). Pentru ajutorul dat grupului de partizani a fost condamnat de Tribunalul Militar la moarte şi confiscarea averii. A fost executat în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, la închisoarea Jilava.
Fiul lor, Gheorghe (n. 2 august 1925 în comuna Corbi, jud. Argeș – d. 2011), a fost condamnat la 7 ani închisoare corecțională și confiscarea averii. A fost eliberat la 18 ianuarie 1963, prin decret de grațiere.
Maria Ticu, a fost și ea condamnată la 3 ani închisoare corecţională şi confiscarea averii. A fost eliberată la 21 iunie 1961.
DOCUMENTE
Documentul 1
(...) Am mers la tîrlă unde am găsit pe Sorescu Nicolae şi pe Arnăuţoiu Petre, m-am aşezat pe iarbă şi Poenăreanu ne-a servit cu cîte un păhărel de ţuică. După cca. ʼ20 de minute Sorescu Nicolae a căzut pe spate şi a adormit.
Am continuat unele discuţii în care timp a adormit şi Arnăuţoiu Petre. (...)
M-am dus şi am condus pe Poenăreanu pînă aproape de casă fiind ora 24, m-am întors la Arnăuţoiu Petre pe care l-am găsit dormind, aproape înţepenit. Am tras de el şi l-am zgîlţîit, fără să-mi dau seama ce are, şi văzînd că nu se poate scula, am căzut şi eu alături de el. (…). Nu ştiu ce sa mai întîmplat că m-am trezit la arestul securităţi din Piteşti.
(Toma Arnăuţoiu – declaraţie conform Procesului verbal de interogatoriu din 9 februarie 1959)
Documentul 2
„Tovarăse Cpt.
(...) Totul e pregătit. Îţi dau cîteva date cu privire la simptome: beţie normală – somnolenţă – mîinile şi picioarele devim moi – omul nu mai are voinţă – nu mai poate acţiona, unii se mai ridică la început, merg puţin împleticindu-se şi cad jos, intră în somn adînc cca. 10-12 ore.
Unii care au voinţă prea mare cad şi stau în letargie cu ochi deschişi. Creierul nu mai judecă pînă în cele din urmă adorm. (…). În legătură cu cele de mai sus nu discuţi cu nici un ofiţer. (…).”
Maior Constandache Paul
