Laurenţia Arnăuţoiu

Istoria conteaza
ISTORIA CONTEAZĂ
Eroine Nucşoara
femei luptatoare în rezistenţa anticomunistă

LAURENŢIA ARNĂUŢOIU
Arhiva
Laurenţia Arnauţoiu

Laurenţia Arnăuţoiu s-a născut la 18 octombrie 1894, în comuna Berevoieşti, judeţul Argeş, fiind unul din cei 12 copii ai învăţătorului Petre Diaconescu (Zăvoianu) şi ai Ioanei. S-a căsătorit în 1914 cu învăţătorul Ion Arnăuţoiu, cu care a avut 5 copii (vezi Doc.1).
Laurenţia Arnăuţoiu a ştiut încă de la început de organizarea Grupului de rezistenţă de la Nucşoara, condus de fiul ei Toma. Şi-a încurajat fiii - Toma şi Petre - în acţiunea lor şi i-a ajutat cât a putut. Laurenţia Arnăuţoiu a fost arestată în 1949 şi condamnată la 6 ani închisoare corecţională. După detenţie, nu a putut reveni în casa familiei, în care fusese instalat între timp postul de miliţie al comunei (vezi Doc.2), până ce Securitatea nu a montat microfoane în camerele lăsate la dispoziţia ei şi a soţului, Ion Arnăuţoiu (vezi Doc.3).
După capturarea fiilor lor la 20 mai 1958, Laurenţia Arnăuţoiu a fost din nou arestată, anchetată de Securitate şi condamnată de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare la 10 ani temniţă grea, atât pentru ajutorul dat fugarilor, cât şi pentru că nu şi-a denunţat fiii. (n.n. - Trebuie menţionat că legile în vigoare în acea vreme nu prevedeau obligativitatea denunţului între rude de gradul întâi.)
Laurenţia Arnăuţoiu a trăit imensa dramă ca să vadă - după ce în 1943 şi-a pierdut pe front fiul cel mare, Ioan Arnăuţoiu, căpitan de cavalerie - cum alţi doi dintre copiii ei, Toma şi Petre, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi (vezi Doc.4). S-a stins din viaţă la 24 mai 1962, în închisoarea din Miercurea Ciuc.

DOCUMENTE

Doc.1

Laurenţia Arnauţoiu

Doc. 2.

Dos. 11251 FD, vol. 1
Biroul de Securitate Domneşti Muscel
Nr. 1266
1949 August 26.

Către.-
SERVICIUL JUDEŢEAN DE SECURITATE C-LUNG MUSCEL
la ord. D-stră Nr. 23039/1948

Avem onoarea a vă raporta că din investigaţiile intreprinse de org. acestui Biur. de Securitate, privitor la elementele ce sunt dispărute şi arestate dela domiciliu avem 2. cazuri.
1. Numitul Arnăuţoiu Iancu din Com. Nucşoara actualmente arestat, care este în prezent ocupat imobilul de Postul de Miliţie Nucşoara Muscel – Earăsi vitele şi livezile şi celelalte bunuri sunt bunul poporului.
2. Mosiu Gheorghe, din com. Vlădeşti Muscel actualiment dispărut dela domiciliu din Februarie, a.c. earăşi imobilul este ocupat de către Comitetul Provizoriu Vlădeşti, celelalte bunuri sunt ale comuni, până la noile dispoziţiuni, vite şi fructarie.
3. Petrică Arnăuţoiu din Com. Nucşoara acest imobil* nu este ocupat de nimeni, până în prezent, uşele sunt sigilate earăşi vitele ale Comunei, şi averea. – Celanţi dispăruţi şi arestaţi au familile lor pentru întreţinerea acestor bunuri.
Slt. de Securitate.
Ghe. Tatu

* - Imobilul era nelocuit, deoarece Victoria Arnăuţoiu era arestată, iar cei doi copii ai ei şi ai lui Petre Arnăuţoiu au fost luaţi de rude pentru a fi crescuţi, după ce Securitatea a permis acestora să intre în casă.

Laurenţia Arnauţoiu

Doc.3.

Dosar nr.10764/1959
Serviciul învăţămînt
"Sinteza acţiunii de depistare şi prindere
a bandei Arnăuţoiu din regiunea Piteşti"
(...).
In iarna anului 1956 odată cu eliberarea din închisoare a părinţilor bandiţilor Toma şi Petre Arnăuţoiu, s-a hotărît instalarea unui post T.O. de ascultare la domiciliul acestora.
Casa acestora, situată în comuna Nucşoara, era folosită în parte de postul de miliţie. Părinţii bandiţilor s-au stabilit mai întîi la o rudă în comuna Capul Piscului, raionul Muscel. In acelaşi timp Iancu (Ion) Arnăuţoiu – tatăl bandiţilor, cerea insistent sa-i fie cedată partea din locuinţa sa rămasă disponibilă. În acest fel organele noastre dispuneau de multe posibilităţi.
Vechiul şef al postului de miliţie a fost înlocuit cu un nou şef şi un ajutor al acestuia. În realitate ei erau ofiţeri de securitate, dar despre acest lucru cunoşteau numai şeful D.M.R. Piteşti şi şeful raionului de miliţie Curtea de Argeş. Postul de miliţie s-a retras în două camere – una fiind postul propriu-zis, iar cealaltă fiind folosită drept dormitor pentru cei doi "miliţieni"; din aceasta urma să se facă şi ascultarea.
La postul de ascultare T.O. se înregistrau discuţiile între locatarii imobilului şi aceşti vizitatori, dar în aceste discuţii nu apărea nimic cu privire la bandă. Unii dintre vizitatori, curioşi, o întrebau pe mama bandiţilor dacă a mai auzit ceva de fii ei. De fiecare dată însă aceasta începea să plîngă şi răspundea că fii ei sînt morţi.
Ascultarea la postul T.O. se făcea în mod neregulat şi nesatisfăcător deoarece cei doi ofiţeri trebuiau sa îndeplinească şi munca ce le revenea ca miliţieni. Era deci necesar ca ascultarea să se facă permanent ziua şi noaptea. Ca urmare, s-a constituit un grup de trei ofiţeri care deserveau ascultarea prin rotaţie. Introducerea în post făcîndu-se întotdeauna la o săptămînă, în timpul nopţii, după orele 24.00.
Pentru că în cîteva rînduri soţii Arnăuţoiu au manifestat interes pentru a şti ce anume este în cea de a doua cameră a postului, s-a hotărît ca permanent, în fiecare dimineaţă, ofiţerul de la ascultare să intre în dulap şi, timp de o jumătate de oră, geamurile camerei să stea deschise pentru aerisire; cu această ocazie soţii Arnăuţoiu aveau posibilitatea să cerceteze camera. Măsurile luate s-au dovedit juste, deoarece în diferite ocazii, cîte unul din soţii Arnăuţoiu, sub pretextul că stă de vorbă cu miliţianul care făcea curăţenie, cerceta atent camera prin geamul deschis.
După ce se făcea curăţenie, se închideau geamurile. Cel de al treilea ofiţer trecea la ascultare, iar cei doi miliţieni încuiau postul de miliţie şi lăsau vorbă la familia Arnăuţoiu, că dacă îi caută cineva să-i spună că sînt plecaţi în comună. Astfel cei urmăriţi şi-au întărit convingerea că în post, în afară de miliţieni, nu se mai află nimeni şi deci, după plecarea acestora, pot discuta nestingheriţi.
Cu toate acestea, postul de ascultare T.O. nu dădea nici un fel de rezultate. Cei drept, bătrînul Arnăuţoiu a avut dese expresii duşmănoase la adresa regimului, dar acest lucru n-a spus nimic nou.
Într-una din zile însă mama bandiţilor s-a plîns soţului de faptul că "cei de la securitate au început să umble". Această îngrijorare a celei în cauză a atras atenţia organelor noastre, fiind totuşi un indiciu, deşi concret nu se spusese prea mult.(...).

Doc. 4
Laurenţia Arnauţoiu