Ana Simion

Istoria conteaza
ISTORIA CONTEAZĂ
Eroine Nucşoara
femei luptatoare în rezistenţa anticomunistă

ANA SIMION
Arhiva
Ana Simion

Ana Simion
Ana Simion, fiica lui Petre şi a Tatianei Simion, s-a născut la 1 ianuarie 1920, în comuna Nucşoara – Slatina, judeţul Argeş şi a murit în 2011. Alături de sora ei, Marina Chirca, s-a numărat, încă de la înfiinţare, printre principalele ajutoare ale Grupului de rezistenţă de la Nucşoara. Descoperită de Securitate, a fost arestată în 1949, judecată şi condamnată la 4 ani de închisoare. După eliberare, a reînceput să sprijine grupul de partizani cu alimente, îmbrăcăminte şi informaţii despre mişcările trupelor de Securitate, aduse în zonă pentru a-i captura pe cei rămaşi în grup (vezi Doc.1). Activitatea ei şi a Marinei Chirca a fost atent urmărită de Securitate, care a realizat că sunt oamenii cei mai de încredere ai fraţilor Arnăuţoiu. Astfel, Ana Simion a ajuns în centrul unui plan mârşav al organelor de represiune, care a introdus în sat un agent, cu sarcina să afle, prin orice mijloace, date despre locul unde sunt ascunşi partizanii. Agentul, cunoscut în sat cu numele de Vasile Linie (în documentele Securităţii avea numele de cod “Mihai Mohor” - vezi Doc.2), a reuşit să o convingă pe Ana Simion că intenţionează să se căsătorească cu ea (vezi Doc.3), motiv pentru care trebuie să-l însoţească la Sfântu Gheorghe, pentru a fi prezentată “singurei rude” pe care acesta pretindea că o are (vezi Doc.4). Securitatea, care pusese la cale arestarea Anei Simion, a organizat o percheziţie în trenul cu care cei doi mergeau la Sfântu Gheorghei; sub pretextul că transportau ţuică, lucru interzis, ei au fost daţi jos din tren, iar Ana Simion a fost anchetată cu brutalitate de doi ofiţeri de Securitate, cpt. Nicolae Pleşiţă (avansat ulterior la gradul de general) şi lt. maj. Ghe. Mihăilă (vezi Doc.5). Astfel, Securitatea a aflat câteva elemente esenţiale care vor ajuta la prinderea partizanilor. Fiind eliberată, a revenit în satul natal şi, mărturisind surorii sale, Marina Chirca, cele întâmplate, au hotărât amândouă să fugă de acasă şi să se ascundă (vezi Doc.6). Descoperite şi arestate după 5 ani, petrecuţi în cea mai mare parte în podul grajdului rudarului Ion Florea din satul Slatina, Ana Simion a fost anchetată şi condamnată în anul 1963 la 10 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii.

DOCUMENTE

Doc.1

Dos. 1238, vol. 43
Proces verbal de interogatoriu
19 decembrie 1958
Învinuit: Arnăuţoiu Toma
Interogatoriul a început la ora 9
Interogatoriul s-a terminat la ora 14

(...) ne-am întors la Marina Chircă şi la Ana Simion cu care am avut o întîlnire în punctul "Pleaşa". Am discutat cu acestea despre părinţii mei şi le-am spus să le transmită sănătate şi veşti că noi sîntem sănătoşi. Am stabilit cu Marinica Chirca o întîlnire la Poinărei. (...).În luna mai 1956 am luat legătura cu Marina Chirca şi Ana Simion şi am luat diferite ştiri şi informaţii în legătură cu naşterea unei femei aşteptînd să nască Plop Maria. Am continuat să stăm în bordei şi în ziua de 22 mai 1956 la orele 8.30, terorista Plop Maria a născut un copil de sex feminin care iam dat numele de Ioana – pe care l-am crescut.

Dos. 1238, vol. 44
Proces verbal de interogatoriu
23 februarie 1959
Învinuit: Arnăuţoiu Petre
Interogatoriul a început la ora 9
Interogatoriul s-a terminat la ora 21

(...). La data de 10 iunie 1957 ne-am mutat în boghiu pe Vîlsan unde am construit un bordei, am luat legătura cu Marina Chirca şi Ana Simion, mergînd Arnăuţoiu Petre şi Jubleanu Constantin la acestea de cca 5-6 ori cînd nea dat diferite alimente, ţigări, chibrituri şi informaţii despre părinşi. (...).
Ne-am reîntors la Boghiu şi am stat pînă la 15 iulie 1957 cînd am trecut şi ne-am întîlnit cu Marinica Chirca şi Ana Simion şi acestea a văzut copilul nostru. Întîlnirea a avut loc în punctul "Răgoaza" şi nea adus şi alimente, servind masa împreună. Cu această ocazie am luat cca 100 m sîrmă şi am anunţat prin Marinica Chirca că a doua zi la orele 14 părinţi mei să iasă în sală ca noi să-i vedem la Benoclu.
(...). La 20 august 1957, am trecut cu Jubleanu Constantin pe la Marinica Chirca şi Ana Simion unde am stat o zi şi o noapte. Ne-a adus informaţii despre părinţi şi am găsit acasă şi pe Linie Vasile, soţul numitei Ana Simion, însă noi ne-am ferit de el şi nu ne-a văzut.


Doc.2

Dosar nr. 10764 – Serviciul învăţămant
Întroducerea agentului „Mohor Mihail” şi aplicarea unor legende şi combinaţii

Agentul „Mohor Mihail” trăia sub nume fals; era un element sincer şi capabil, verificat în activitatea cu organele noastre. El a acceptat de bună voie să intre în această lucrare şi urma ca organele noastre să ia o serie de măsuri care să facă posibilă introducerea lui în zonă. În comuna Nucşoara – satul „Bahna” exista o magazie a SMT-ului. În apropierea acestei magazii, domiciliau Marinica Chircă şi sora acesteia. Agentul trebuia deci mutat într-o funcţie oarecare la această magazie de alimente.
Pentru ca locul să devină vacant, prin organele în drept şeful magaziei a fost promovat în funcţie, iar agentul, potrivit instructajului, a mers la Direcţia SMT şi a solicitat postul respectiv, pretextînd că este bolnav de nervi şi că medicii i-au recomandat şederea pentru o perioadă mai îndelungată într-o regiune muntoasă, unde să presteze un serviciu cu cît mai puţine eforturi. În legătură cu postul el a motivat că i-a fost recomandat de un inginer, cunoscut al său, care lucrează pe un şantier din raza raionului Curtea de Argeş. (…..).

Dosar I 675, Vol. 3.

M.A.I.
DIRECTIA REGIONALA PITEŞTI
352/ 12 AUGUST 1957

NOTA
Privind completarea planului de măsuri ARSENESCU-ARNAUTOIU, în urma controlului făcut de tov. Lt. Col. BUDISTEANU între 7-9 august 1957.

1. Pentru urmărirea informativă a .................................se vor lua măsuri de infiltrarea agentului „Mohor Mihai” al Direcţiei a III-a pe lîngă acesta.
Plasarea agentului în comuna Nucşoara, satul Slatina, se va face sub acoperirea că se angajează la magazia S.A.M. în calitate de gestionar. Pentru conspirarea sa, angajarea se va face cu ajutorul organelor de partid, care va simula promovarea actualului gestionar (fost activist) şi recomandarea pentru postul vacant a agentului nostru.
Termen de executare 25 aug. 1957.
Execută Maior Constandache şi Căpitan Pleşiţă.
(...).

(Continuare Dosar nr. 10764)

Cererea lui „Mohor Mihail” i-a trezit directorului întreprinderii anumite suspiciuni, mai ales că el cunoştea situaţia din zonă (întîmplările din anii precedenţi). Ca atare el a sesizat organele de securitate.
În urma unor pretinse verificări, organele noastre i-au adus la cunoştinţă directorului, că individul pare într-adevăr suspect şi că ar fi interesant de cunoscut motivele pentru care el solicită serviciul tocmai în această zonă. De aceea directorului „i s-a recomandat” să-l angajeze şi în acelaşi timp să informeze organele de securitate despre activitatea lui şi eventualele deplasări pe care le va face.
În felul acesta agentul „Mohor Mihail” a fost introdus în zonă, chiar în vecinătatea surorilor Chircă.
Întrucît cetăţenii din sat cumpărau de la această magazie diferite alimente, curînd a venit şi Marinica C. după cumpărături. În urma repetatelor vizite ale Marinicăi C. agentul a reuşit să cunoască mai bine pe cea în cauză. Întrucît agentul „Mohora Mihail” era necăsătorit, el a cerut unui cunoscut al său, să-i caute în sat o femeie care ar putea să-i gătească mîncare contra plată. Ca urmare, cunoscutul agentului i-a comunicat acestuia după un timp că ar putea să ia masa la locuitoarea Ana Simion (sora numitei Marinica C).
Cîteva săptămîni agentul a luat masa la această femeie împreună cu alţi salariaţi ai magaziei, pentru a nu atrage atenţia că este interesat să lege o relaţie cu ea. (...)
Într-una din zile, Marinica C. i-a cerut agentului să-i dea pe datorie cîteva kilograme de ulei, zahăr şi alte alimente, urmînd ca datoria să-i fie achitată de fiul ei cînd va veni de la lucru din pădure. Agentul nostru i-a satisfăcut cererea şi cîteva zile mai tîrziu lucrătorii de la postul T.O. instalat în comuna Nucşoara au înregistrat o discuţie interesantă între gazde şi Marinica C. Din această discuţie rezultă că Marinica C. le-a făcut conoscut părinţilor bandiţilor despre venirea noului şef al magaziei, cît şi despre faptul că în prezent ia masa la sora ei, că pare a fi un om serios şi că pînă în prezent nu s-a interesat de nimic. Din această discuţie, organele noastre au tras concluzia că Marinica C. este prudentă şi-i ţine la curent pe părinţii bandiţilor cu toate evenimentele ce se petrec în sat. Cu această ocazie s-a stabilit că alimentele pe care le luase cu puţin timp înainte de la şeful magaziei, numita Marinica C. le dăduse părinţilor bandiţilor. Mai înainte ca Marinica C. să plece la părinţii bandiţilor, prin T.O. s-a aflat că aceştia au sfătuit-o să ia seama şi se rugau ca dumnezeu să-i ajute.
Întrucît agentul „Mohora Mihail” se mutase cu domiciliul la Ana Simion, el avea posibilitatea să stabilească toate deplasările făcute de cele două femei. Astfel, în repetate rînduri el a sesizat că cele două surori lipsesc uneori de acasă o zi şi o noapte şi chiar mai mult, că aproape de fiecare dată numita Ana Simion motivează fără să i se ceară faţă de agent lipsa ei, spunîndu-i că a mers cu sora ei la Domneşti, la tîrg, după diverse cumpărături, la farmacie, la medic etc.
În timpul unei astfel de deplasări cele două femei au fost surprinse prin postul T.O. la locuinţa părinţilor bandiţilor Arnăuţoiu. Astfel în timp ce Ana Simion se afla într-o cameră cu Iancu Arnăuţoiu, numita Marinica Chircă îi povestea în bucătărie soţiei acestuia, că „băieţii sînt bine sănătoşi, au de toate şi că în anul trecut bordeiul în care au stat s-a prăbuşit din cauza ploilor, dar că acum au altul mai bun şi că în scurt timp urmează să-l repare şi pe cel stricat”.
Soţia obiectivului a întrebat-o dacă „ştie ceva” despre acest lucru. Marinica Chirca i-a răspuns că sora ei „ştie totul”. În continuare ea a spus „Ar fi bine acum să-mi dai ceva pentru băieţi dar numai aşa ca să ştie şi ei că e de la mama lor”.
Bătrîna a pregătit un pachet pe care l-a dat celor două femei, iar la plecare le-a binecuvîntat şi le-a atras atenţia să se ferească de milieţienii de la post ori de cîte ori vor mai veni.
Din aceste discuţii rezulta clar că femeile respective aveau legături cu bandiţii şi că erau persoanele prin intermediul cărora atît părinţii cît şi unele legături ale bandiţilor le transmitea acestora diferite informaţii şi alimente.

Doc.3

Dosar nr. 10764 – Serviciul învăţămant
(....).
Cîteva luni mai tîrziu, prin natura relaţiilor care se creaseră între agentul „Mohora Mihail” şi Ana Simion, agentul devenise un fel de stăpîn al casei.
El începuse să repare acareturile din curte, salariul cîştigat îl aducea în casă, cumpărase un viţel pe care îl creştea, făcea planuri în legătură cu repararea casei şi alte asemenea treburi gospodăreşti, fapt care a determinat-o pe Ana Simion să vadă în agentul nostru un om cu intenţii serioase de a rămîne în comună şi de a se căsători cu ea. În acest timp, la postul T.O. au fost interceptate în repetate rînduri obiectivele Marinica Chircă şi Ana Simion aducînd veşti de la bandiţi, luînd pachete ce urmau să le trimită bandiţilor; în unele discuţii ele arătau că bandiţii sînt prin împrejurimi, că acolo unde stau au o poiană şi vedere spre şosea şi că, pentru orice eventualitate, au destul armament. În cîteva rînduri, atît Ana Simion cît şi Marinica Chircă, vorbeau despre un popă care „... a măcinat mălai, a trimis ştiri din comună şi altele”, însă al cărui nume nu-l pomeneau niciodată.
Din discuţii, se desprindea clar, că Ana Simion şi Marinica Chircă cunosc locul unde se ascund bandiţii, dar niciodată ele nu au amintit locul precis. Din celelalte sectoare de activitate ale grupului respectiv în urma muncii cu agentura nou recrutată nu rezultau nici un fel de informaţii care să prezinte importanţă pentru organele noastre.
Centrul de greutate al acţiunii rămîneau tot comuna Nucşoara şi obiectivele arătate mai sus.
(....).Întrucît condiţii de supraveghere nu existau, orice persoană străină apărută în aceste comuni fiind suspectă ca ofiţeri de securitate, organele noastre erau puse în situaţia să întreprindă alte măsuri care să accelereze ritmul acţiunii.
Ca atare, organele noastre au hotărît să urgenteze recrutarea numitei Ana Simion, persoană care se presupunea că este în măsură să informeze organele de securitate asupra sitaţiei reale privind banda şi locul unde se ascundea. Planul privind combinaţia de scoatere a numitei Ana Simion din zonă a fost conceput şi pus în aplicare.
La aplicarea planului s-au avut în vedere stadiul avansat al relaţiilor dintre agentul „Mohor Mihail” şi Ana Simion. Ana Simion, legîndu-se tot mai mult sufleteşte de agentul „Mohor Mihail” şi văzînd că acesta nu se interezează nici pe departe de situaţia trecută (ca fostă condamnată), i-a destăinuit într-o seară agentului că a fost amestecată în banda Arnăuţoiu, dar numai datorită surorii sale, că a stat închisă cîţiva ani, că în timp ce era deţinută mama ei a decedat din cauză că n-a avut cine să se îngrijească de ea, că după moartea mamei sora ei a jefuit casa, şi că numai unor împrejurări favorabile aceasta nu a fost condamnată. (….).Întrucît condiţii de supraveghere nu existau, orice persoană străină apărută în aceste comuni fiind suspectă ca ofiţeri de securitate, organele noastre erau puse în situaţia să între­prindă alte măsuri care să accelereze ritmul acţiunii.
Ca atare, organele noastre au hotărît să urgenteze recrutarea numitei Ana Simion, persoană care se presupunea că este în măsură să informeze organele de securitate asupra sitaţiei reale privind banda şi locul unde se ascundea.
Planul privind combinaţia de scoatere a numitei Ana Simion din zonă a fost conceput şi pus în aplicare.
La aplicarea planului s-au avut în vedere stadiul avansat al relaţiilor dintre agentul „Mohor Mihail” şi Ana Simion. Ana Simion, legîndu-se tot mai mult sufleteşte de agentul „Mohor Mihail” şi văzînd că acesta nu se interezează nici pe departe de situaţia trecută (ca fostă condamnată), i-a destăinuit într-o seară agentului că a fost amestecată în banda Arnăuţoiu, dar numai datorită surorii sale, că a stat închisă cîţiva ani (....).

Doc.4

Dosar nr. 10764 – Serviciul învăţămant
Între timp, organele noastre „au creat” pe verişoara agentului „Mohora Mihail” singura persoană în viaţă din familia lui. Această „verişoară” era căsătorită cu un „inginer” şi domicilia mai mult singură în oraşul Miercurea Ciuc, „soţul” avînd serviciul în regiunea Ploieşti.
„Verişoara” agentului era în realitate o lucrătoare de securitate de la Bucureşti, ce fusese instalată la Miercurea Ciuc, la o adresă (casă de întîlniri a organelor noastre).
Agentul „Mohor Mihail” i-a scris acesteia o scrisoare în care îi explica pe larg noua situaţie în care se găsea, şi-i arăta că intenţionează să rămînă unde are serviciul, urmînd a se căsătorii cu Ana Simion.
Pentru aceasta, o ruga pe „verişoară” să se intereseze să-i scoată de la Sfatul popular actul de naştere, fiindu-i necesar la căsătorie. El amintea că actul de deces al fostei soţii îl scosese de la Bucureşti.
Din aceaşi scrisoare agentul îşi exprima dorinţa ca la nunta lui să vină şi verişoara sa, împreună cu soţul ei.
Ana Simion a povestit despre scrisoarea aceasta şi surorii sale Marinica Chirca; împreună ele i-au cerut părerea numitei Laurenţia Arnăuţoiu, mama bandiţilor. Mama bandiţilor a fost de acord ca Ana Simion să se căsătorească cu „Mohor Mihail”, însă i-a atras atenţia să nu cumva „să vorbească ceva faţă de el” (în legătură cu "bandiţi" - N.A.)
Mai tîrziu agentul a sesizat că într-o seară un bărbat a strigat-o pe Ana Simion la poartă. Ana Simion a ieşit afară din casă, iar agentul a supravegheat pe geam acestă întîlnire.
După cîteva minute agentul a observat că individul, un bărbat scund de statură, a plecat în direcţia domiciliului lui Marinica Chirca.
Altă dată, într-o seară, venind de la serviciu spre casă, agentul a observat un bărbat de aceeaşi statură care, venind din spatele său, a trecut înainte şi după puţin timp s-a întors, trecîndu-i prin faţă. Supraveghindu-l pe fereastră, agentul a reuşit să-l vadă pe acelaşi individ trecînd înapoi spre domiciliul lui Marinica Chirca. Cîteva minute mai tîrziu Ana Simion a fost chemată acasă la Marinica Chirca sub un pretext oarecare. Agentul, sesizîndu-se de aceste întîmplări, a tras concluzia că individul pe care îl văzuse în cîteva rînduri ar fi unul dintre bandiţi (s-a stabilit ulterior în ancheta bandei, că individul despre care se vorbeşte mai sus era banditul Jubleanu, care deseori supraveghea casa Anei Simion, cu scopul de a cunoaşte pe noul pretendent la căsătorie şi a stabili dacă nu cumva la casa lor nu vin persoane străine).
În scurt timp „verişoara” de la Miercurea Ciuc a răspuns printr-o scrisoare că s-a interesat în legătură cu obţinerea certificatului de naştere şi că pentru aceasta a trebuit să-i plătească unui funcţionar spre a-i urgenta eliberarea. În continuare le spune că în curînd le va trimite actul de naştere respectiv, le ura noroc în căsătorie şi îşi exprima dorinţa de a o cunoaşte pe soţia vărului ei.
Mai tîrziu, „verişoara” a trimis o altă scrisoare prin care comunica agentului că actul de naştere nu poate fi înmînat altei persoane decît solicitantului, întrucît trebuie să semneze de primirea lui. Ea îl ruga pe vărul ei să vină personal să-şi ridice actul de naştere şi dacă vrea, cu această ocazie să vină împreună cu viitoarea lui soţie, urmînd ca la nuntă să le întoarcă vizita.

Doc.5

Dosar nr. 10764 – Serviciul învăţămant
Pentru a găsi un pretext de reţinere a lor în drum, organele noastre l-au instruit pe agent să ia cu el o cantitate de cca. 20 Kg. ţuică, sub motiv că o duce cadou „verişoarei” sale. Agentul s-a conformat instructajului.
La postul T.F. din gara Sfîntul Gheorghe organele noastre au pregătit locul de anchetă; două camere de detenţie în care a fost instalată T.O. În ziua plecării, ambii au fost luaţi în supraveghere operativă, iar la oraşul Stalin s-au urcat în acelaşi tren trei ofiţeri de securitate deghizaţi, care de asemenea transportau ţuică în valize, damigene, etc. Doi s-au aşezat pe bănci în acelaşi compartiment cu obiectivul, iar unul în alt compartiment. După plecarea trenului din oraşul Stalin, doi ofiţeri de securitate deghizaţi în lucrători de miliţie T.F. şi instruiţi asupra modului de efectuare a controlului în tren, au început controlul pentru a descoperi infractorii – negustori de băuturi alcoolice.
În urma controlului, cei doi „miliţieni” i-au reţinut şi i-au dat jos în gara Sf. Gheorghe pe agentul „Mohor Mihail”, pe soţia acestuia (Ana Simion) şi pe cei trei ofiţeri de securitate deghizaţi, toţi fiind duşi la postul de miliţie T.F. din gară.
Conform instrucatajului, în postul de miliţie din gară „Mohora Mihail” de faţă cu ceilalţi, a avut o atitudine recalcitrantă, „de nesupunere”, în urma cărui fapt organele de miliţie l-au bruscat şi drept rezultat, împreună cu soţia sa, au fost băgaţi într-o cameră de detenţie.
În prima cameră, organele de miliţie au cercetat pe cei trei aşa zişi infractori, le-au confiscat ţuica, întocmindu-le proces-verbal de contravenţie.
Prin postul de ascultare T.O, s-a înregistrat cum Ana Simion îi făcea reproşuri agentului cu privire la faptul că a avut o atitudine necuviincioasă faţă de miliţieni şi cum acesta îşi exprima teama ca nu cumva „din această întîmplare să iasă şi altceva”.
Organele de miliţie, scoţîndu-i la anchetă pe cei doi le-au luat date cu privire la situaţia lor. Constatînd că domiciliază în raza raionului Curtea de Argeş, regiunea Piteşti, de faţă cu ei, miliţienii au făcut o comandă telefonică cu Regionala de Miliţie-Piteşti, rugînd ca în termenul cel mai scurt să li se comunice cine sînt cei doi şi cum sînt cunoscuţi de organele de miliţie regionale.
Drept răspuns organele regiunii de miliţie Piteşti au comunicat că s-au interesat de situaţia acestora şi că nu pot da date, întrucît indivizii sînt în atenţia organelor de securitate, urmînd ca la faţa locului să se deplaseze în aceaşi noapte anumiţi lucrători de securitate. (În realitate convorbirea telefonică a fost făcută între organele noastre de securitate, – textul în original are această corectură făcută cu cerneală – întrucît şi miliţenii de la postul de miliţie T.F. Sf. Gheorghe erau tot lucrători operativi de securitate).
Comunicîndu-li-se despre aceasta, infractorii au fost închişi separat în cele două camere de detenţie, avînd posibilitatea să comunice unul cu altul printr-un geam dinainte pregătit.
Organele de „miliţie” nu s-au mai ocupat de ei (Ana Simion a fost anchetată în data de 28 ianuarie 1958, de cpt. Nicolae Pleşiţă şi lt. maj. Mihăilă Ghe., în oraşul Sfântul Gheorghe (Dosar I 2451, Vol. 2) , creîndu-le posibilitatea să discute spre a fi interceptaţi la postul de ascultare T.O. Toată noaptea agentul „Mohora Mihail” a discutat cu Ana Simion întrebîndu-se mereu: „Ce ar putea să aibă cu noi securitatea statului ?” Ana Simion, la rîndul ei, se arăta a fi extrem de frămîntată motiva că „trebuie să fie ceva în legătură cu banda, dar că ea nu cunoaşte nimic şi dacă se va întîmpla ceva tot sora este de vină”.
Pînă la data cînd acţiunea informativă a ajuns la acest punct hotărîtor (recrutarea numitei Ana Simion), lucrătorii operativi care lucrau în acţiune au creat şi folosit diverse legende şi combinaţii, unele din ele aducînd o contribuţie însemnată la cunoaşterea însemnată la cunoaşterea situaţiei în care se afla banda.
Deşi informaţiile obţinute prin T.O. erau destul de vagi, ele aveau totuşi importanţă, mai ales dacă se ţine cont de faptul că de 5 ani organele noastre nu cunoşteau nimic din existenţa bandei în zonă.
Trebuie scos în evidenţă faptul că lucrătorii operativi au pus mare preţ pe conspirarea măsurilor luate, s-au orientat şi aplicat cu succes combinaţiile de instalare a posturilor T.O., de introducere în zonă a agentului „Mohora Mihail” şi apoi de instruirea lui, de folosirea abilă a anumitor împrejurări pentru crearea legăturilor dintre agent şi obiectivele noastre Ana Simion şi Marinica Chirca.
Ei s-au sesizat la timp şi au luat măsuri corespunzătoare atunci cînd unele obiective urmărite s-au alarmat de prezenţa continuă a unui număr mare de lucrători de securitate în zonă.
De aceea măsura aplicată de lucrători de a părăsi total zona (desigur în aparenţă) a creat linişte şi fără doar şi poate convingerea celor ce aveau legătură cu banda că organele de securitate de stat nu mai ştiu nimic despre bandiţi şi au încetat urmărirea lor.
În arestul miliţiei T.F. de la Sf. Gheorghe, Ana Simion se arată foarte frămîntată; ea bănuia că dacă vine cineva de la Piteşti, de la securitate s-a aflat de legătura ei cu banda.
Pentru anchetă a venit de la Piteşti un lucrător cunoscut de Ana Simion, deoarece aceasta îl văzuse de foarte multe ori în zonă şi ştia că se ocupă cu urmărirea bandei.
Pentru a se putea conspira total contribuţia organelor noastre la reţinerea celor doi, în prima fază a anchetei s-a insistat în mod deosebit ca Ana Simion să declare în ce împrejurări a ajuns la Sf.. Gheorghe şi ce intenţiona să facă la Miercurea Ciuc.
După ce s-a lămurit complect, atît cu Ana Simion cît şi cu agentul „Mohora Mihail” scopul deplasării lor la Miercurea Ciuc, ancheta a fost canalizată pe linia legăturii pe care cei reţinuţi le-au avut cu banda. Astfel a fost anchetat întîi agentul „Mohora Mihail” în aşa condiţii ca Ana Simion să aibă posibilitatea să audă că el este întrebat de legătura sa cu banda. Întrucît în anchetă Ana Simion dădea semne vădite de ură împotriva sorei sale şi cerea organelor securităţii de stat să o pună în liberate, pe motiv că nu putea să le ajute şi tinîndu-se cont că pe lîngă ea exista permanent agentul „Mohor Mihail”, care o putea influenţa, organele noastre au hotărît recrutarea Anei Simion şi în mod formal a agentului „Mohor Mihail”.
Ambilor li s-a făcut instructajul asupra modului cum trebuie să se comporte şi li s-au dat primele sarcini, după care au fost puşi în libertate.
Întrucît Ana Simion se simţea foarte prost (era într-adevăr bolnavă) n-a mai putut să-l însoţească pe agentul „Mohor Mihail pînă la Miercurea Ciuc, la „verişoara” lor, deplasarea făcînd-o numai agentul, cu care ocazie şi-a luat actul de naştere, ea rămînînd să-l aştepte la locul unde s-a făcut recrutarea. După scurt timp, mai ales că din anchetă a reieşit că Ana Simion nu cunoştea locul unde se ascund bandiţii, organele noastre au tras concluzia că prin recrutarea numitei Ana Simion nu se întrevedea posibilitatea ca, într-un viitor apro­piat, să se obţină rezultate, îndeosebi să se stabilească locul unde banda se ascunde spre a fi capturată.
Ana Simion se îmbolnăvise, arăta foarte prost şi în ultimul timp se închise în ea şi manifesta o stare de nelinişte extrem de accentuată. Agentul „Mohor Mihail” lupta din răsputeri s-o readucă la vechea ei poziţie pentru ca prin intermediul surorii sale să poată fi utilă în acţiune.

Doc.6

Dosar nr. 10764 – Serviciul învăţămant
(...).
Într-una din zile, agentul „Mohor Mihail”, venind la întîlnire, a relatat următoarele: „Sosind de la serviciu, nu am găsit-o pe Ana Simion acasă. Aranjînd unele lucruri pe masă, am dat peste un bilet. Pe scurt, conţinutul biletului era următorul: „nu mai pot suporta situaţia aceasta; simt că nu mai pot să trăiesc; să nu te superi pe mine pentru ceea ce fac; eu plec; să ai însă grijă să dai şi pentru mine o pîine de pomană”.
Din casă nu lipseau nici un fel de lucruri. Nici chiar cele cîteva sute de lei pe care agentul le avea ca economii. Ana Simion plecase cu ce era pe dînsa. Între timp a dispărut de la domiciliu şi Marinica Chircă.
În faţa acestei situaţii, agentul s-a orientat. Faţă de lumea din sat a lansat zvonul că pe soţia lui, fiind grav bolnavă, a trimis-o la Bucureşti împreună cu sora ei – Marinica Chircă – şi că probabil vor sta mai mult acolo. Întrucît organele noastre ajunseră la concluzia că Ana Simion a trădat faţă de sora ei şi chiar faţă de alte persoane, pe lîngă faptul că acţiunea era pe punctul de a se prăbuşi, era în pericol însăşi viaţa agentului.
Pentru a se evita orice întîmplare neplăcută, agentul a fost instruit cum să se poarte, cerîndu-i-se ca noaptea să nu mai iasă în sat. În casa agentului a fost introdus un post capcană format din cîţiva ofiţeri pentru ca, în ipoteza că în lipsa agentului Ana Simion se va întoarce acasă pentru a vedea ce s-a întîmplat sau eventual pentru a-şi lua lucrurile, să fie reţinută.
La postul T.O. instalat la locuinţa obiectivului Iancu Arnăuţoiu au fost înregistrate discuţii din care rezulta că părinţii bandiţilor nu cunosc adevărul în legătură cu plecarea celor două femei, ci doar versiunea lansată de agent.